Tu, chip fara de candoare,
Ce oglindesti a zeitelor asemanare,
Nu te-ntrebi oare,
Ce sunt cu aceste sentimente nepieritoare?
De ma vei cauta sa ma-ntrebi daca sunt trecatoare,
Iti voi cuprinde mana calatoare
Pe a chipului meu savoare,
Si te voi calauzi spre a rasaritului uitare.
Si asa iti vei aminti cu stupoare,
Ca aceste sentimente nu sunt oarecare,
Si ca tot ce-a fost, nu a fost o intamplare,
Indiferent ca tu ma crezi a inimii tale sperietoare.
Si voi merge mai departe,
Catre trairile noastre, ferecate,
Sa-ti arat harta dragostei uitate,
Intr-un colt de carte.
Si de vei blama amintirea,
Atunci iti voi trasa nemurirea,
In zambete ce-ti aduc fericirea
La fel cum valul iti aduce marea.