Traire scufundata-n dezamagire,
Urmata de-o anosta licarire,
In a coltului firava pupila,
Se prelinge, usor, in surdina,
Pe fata mea duioasa,
Ce exprima acum a inimii angoasa.
Imi privesc chipul in oglinda vietii,
Si imi aduc aminte de pacatele tineretii,
Ce ma faceau sa fiu candva rebelul pubertatii!
Stau si contemplu acest chip de lut,
Ce mi-a fost dat, prin el, sa lupt,
In experiente sa ma duelez si in amintiri sa ma flanchez!
Si stau si ma privesc in ai mei ochi ce-oglindesc
Raspunsurile ce nu le gasesc,
Dintr-un simplu motiv, ca nu le doresc!
Si stau si ma cufund in a sufletului taina,
Ca sa-mi ating fara noima, ca-ntr-o veche doina,
Rana mea deschisa, purtata-n trupuri milenare peste-a veacurilor uitare.
Si stiu ca va veni o vreme,
Cand voi atinge aceasta durere,
Si-o voi privi ca pe-o mare avere!
Din aceasta traire scufundata-n dezamagire,
Voi croseta o iubire ca o uimire,
Ce va fi a mea regasire!