Zbor in soapte pasagere
Catre a eternitatii vreme,
Sa culeg fructele interzise
In legi, de cugetatori scrise.
Legi ce contureaza iubirea,
In forma ei ce seamana cu nemurirea,
Acolo unde zace dainuirea
Si a fizicului pieirea.
Spatii fara de timp
In care nu exista anotimp,
Si timp fara de spatii
E locul strabatut de lacrima iubirii.
Lacrima ce a fost data de neuitarea
Ce a venit la pachet cu chemarea
De a incepe un nou drum tainuit
Ce inainte sa ma fi nascut, l-am regandit.
Rece si dureroasa a fost calea aleasa,
Sa pasesc cu talpile goale,
Pe a soarelui stralucitoare cale,
Ce mi s-a asezat in departare ca o padure de trandafiri deasa.
Ghimpi ce i-am renegat atunci cand m-au intepat,
Pentru ca nu am stiut sa ii fac pansament ranii,
Ce in palme, incet, crestea sub trecerea vremii,
Ca sa imi aline al sufletului pacat.