Unele drumuri te duc catre foc, iar altele te duc catre apa ca sa te racoresti si sa iti tragi sufletul.
Unele drumuri te duc catre lumina, altele catre intuneric.
Iar unele drumuri te duc catre inima ta.
Unele drumuri te scutura de nu stii ce e cu tine, iar alte drumuri duc catre un nou start.
Pe oricare drum vei alege sa mergi, decizia intotdeauna iti va apartine. De unde stii daca e drumul cel bun pentru tine? Simplu: iti este bine? Daca da, continua sa mergi inainte. Moneda de schimb va fi greul. Iti va fi greu pentru a-ti fi bine. Acesta e pretul pe care il platim pentru binele nostru.
Florile vin si ne invata acest lucru zi de zi. Asteapta o iarna intreaga pentru a iesi din pamant si de a-si deschide petalele chiar si pentru o zi. Crezi ca le este usor sa strapunga suprafata pamantului? Si totusi o fac. Cumva razbat si ies la suprafata in cautarea luminii. Florile au ceva magic ascuns in ele. Iau lumina soarelui si o transforma in culori si ne-o ofera noua, oamenilor. Ne incanta, nu doar privirea ci si sufletul. Un dar din partea lor, un sacrificiu pentru ele. Si, totusi, o fac anotimp de anotimp, an de an, milenii dupa milenii. Ati vazut vreodata, ca o floare sa smulga plansete sau tristeti de la oameni? Poate doar lacrimi de bucurie…
Daca ai sta o clipa sa privesti o floare si sa iti imaginezi langa ea cum a facut de a crescut asa frumos iti vei da seama ca drumul parcurs de ea a fost cu un rost precis. O floare ajunsa la maturitate isi deschide petalele si se expune lumii inconjuratoare in toata splendoarea sa, se daruieste pe sine insasi imprejurimilor sale.
Asa sunt si unii oameni. Isi aleg drumurile “grele” prin care ajung sa creasca “‘nalti si falnici ca bradu’” ca apoi sa daruiasca darurile deja dobandite celor din jurul sau. Pentru ca au de unde. Si au de unde, pentru ca undeva in trecutul lor au ales. Au ales un drum. Nu unul usor, ci un drum al cresterii. Un drum de foc…
“La inceput dai din ce ai, iar apoi dai din ceea ce esti.”
Tu ce dai celor din jurul tau?
Inspirativ!