Inima nu-mi mai bate-n surdina,
Viata mea s-a oprit din rutina,
Si nu ma pot abtine,
Sa-ti spun ca mi-e dor de tine.
Hainele-mi ard pe mine,
Cand simt aceste stari straine,
Pe care anticii le-au definit,
Intr-un cuvânt ce-ascunde-un infinit.
Un infinit de mii de soapte cristaline,
Menite ca inima sa-mi aline,
In dimineti pline de nesomn si dor,
Cand in gand simt al tau fior.
Ma uit in jur si patul imi e gol,
Te caut, nu te gasesc, ma scol,
Pasii ma indreapta sa te astept pe hol,
In fata usii, lipsit de orice masca sau rol.