Doreste-ma sub umbra nucului verzui,
Ce ne scapa de caldura sufletului
Si zaboveste deasupra capataiului meu,
Ca si cum mi-ai degusta al inimii puseu.
Coboara-ti intr-o miscare mana dogoritoare,
Plina de gingasie pe a mea savoare,
Si odihneste-o pe ale mele zale reci,
Ce odata odihneau in catacombele reci!
Castel, armura si comoara,
Tu du-te acuma si te coboara,
Pe scari faurite odinioara,
Catre a sufletului povara.
Stai, asculta si te uimeste,
Ceea ce el a-ti vrea iti graieste,
Sub forma de basm sau de poveste,
Scaldate-n metafore ce prind de veste.
De-o fi desen, pictura sau caricatura,
Tu ia si te priveste
ce culori si forme indelung iti harazeste,
Panza ce ti se tese sub a ochilor poveste.
Petala de arama, lacrima sau pana,
Simbol uitat de creator in munca sa plina de migala,
Iti va aduce in plicul rotund al vietii,
Ce-odata iti preziceau astrele-n visele tineretii.
In bolta sufletului tau, senina,
Vei contempla implinita ca o ondina,
Randuri neatinse de cerneala maturitatii,
In foile libere din plicul rotund al vietii.