Dragoste impresurata in fire spicuite de maini terestre,
Desavarsita de privirea ochilor launtrici
Ce scalda culori formelor de veci
Inmiresmate de pasiuni nestavilite a sufletului povesti.
Privesc uimit si plin de dor,
Catre acele maini far’ de cusur,
Ce-odata au dat nastere intentionata
Dragostei, culorilor, formelor de alta data.
Doua maini ce mi-au croit veselia,
Si in zambete creionate copilaria,
Pe note muzicale de hlizite si fericiri,
Ce-acum stau sub a semnului amintiri.
Contemplu indelung cu pupila umezita,
A timpului curgere neodihnita,
Ca undeva, candva, a fost odata,
In vremuri vechi, a mea bunica.