Sufletul meu conjuga viata la timpul prezent. E un mod tainic de a-mi spune ca SUNT, si mai mult de atat, ca traiesc. Fiecare clipa, unica, irepetabila, magica.
Timpul a uitat de mine si s-a oprit in loc. Pe cand eram copil, asa cum ma vad eu, in inchipuirile mele. Chicotesc in adancuri si stoluri de fluturi albastri isi iau zborul.
Ma vad alaturi de tine, palma ta mare imi cuprinde manuta plapanda, de copil. Privirile noastre se intalnesc si atunci stiu ca ma iubesti! Pe vecie! Si ca esti mereu langa mine. Ca in mine esti pentru totdeauna!
Ca tatii nu mor niciodata si ca e de ajuns sa ma privesc in oglinda pentru a vedea ca esti acolo.
Nu te-am pierdut niciodata pentru ca “”niciodata”” nu exista. Pentru ca nu exista timp. Pentru ca nu exista pierdere ci doar reintalnire.
Pentru ca EU SUNT.