“Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal!” erau vorbele lui Richard al III lea în disperarea sa de a fugi de pe câmpul de luptă.
Cu toții căutăm salvarea în momentele noastre de greu. Căutăm să vedem și cine au fost vinovații. De obicei, în căutarea noastră vinovații îi găsim în persoanele din jurul nostru. Doar că cei din jurul nostru sunt vinovații fără de vină, pentru că uităm faptul că dacă am ajuns in acea situație neplăcută este datorită alegerilor pe care le-am făcut cândva în trecutul nostru, mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Ce începem să facem noi, oamenii, când ne aflăm în astfel de momente?
Păi, simplu: ne văicărim precum copiii mici în loc să fim adulți responsabili și să ne concentrăm pe soluțiile imediate și practice care ne sunt cu adevărat utile, indiferent că ne convine sau nu. Ne smiorcăim și batem din picioare că noi suntem nevinovați si că nu am greșit cu absolut nimic. Toți ceilalți sunt de vină, doar noi, NU. Dar ceea ce ai decis în vremuri mai vechi, se întoarce la tine, din nou în cursul vieții. Nimeni altcineva nu a decis și nu a acționat în locul tău. La fel cum se întoarce un bumerang aruncat din pumnul omului, așa si faptele tale lucrează în lume și apoi se întorc la tine, niciodată mai devreme sau mai târziu, ci întotdeauna la vremea potrivită pentru ca tu să evoluezi într-un anumit aspect al vieții.
Ce ar trebui sa facem noi, oamenii, dacă suntem adulți responsabili?
Cu toții cred că am trecut prin momente în viața noastră în care am avut de luat o decizie importantă și ne-am zvârcolit zile în șir până să știm încotro s-o apucăm. Deciziile sunt strâns legate de sens (idealurile noastre, imaginea despre lume și sine). Noi, oamenii avem libertate până în momentul în care facem alegerea. După, viața ne desfășoară drumul pe care l-am ales. Evident că putem schimba direcția după bunul plac, dar drumul principal se va menține activ sub tălpile noastre precum se ține iarba de sol. Așadar, momentul deciziei este cel mai important pentru viitorul nostru, pentru ceea ce vrem să construim pe mai departe în viața noastră.
Când facem o alegere, în majoritatea cazurilor ceva se întîmplă și devenim neatenți. Neatenția se datorează faptului că alegem fără a fi conectați sau prezenți indiferent că ne convine sau nu. Când nu suntem prezenți, lucrul pe care îl vom facem îl vom simți ca și cum nu face parte din noi. Tocmai acest ingredient, a fi prezent în decizia pe care urmează sa o luăm, este cel care are legatură cu viitorul nostru, cu sensul nostru: De ce fac, ceea ce fac? Cum fac sa fie parte din mine?
Hermann Hesse, în cartea sa Narcis și Gură de Aur, creionează sensul într-un mod foarte simplu. El spune că sensul este “să te afli întotdeauna acolo unde poți sluji cel mai bine, unde felul tău de a fi, aptitudinile și darurile tale găsesc solul cel mai roditor, câmpul de acțiune cel mai întins”.
Dar răsfățul și lipsa de modestie ne fac să ne despărțim de sensul nostru și să luăm deciziile care sunt discordante cu noi înșine. Chiar și atunci după ce luăm astfel de decizii și efectele lor au început să aibe repercursiuni mai puțin plăcute în viața noastră, ar trebui să luăm atitudinea de adult și să ne asumăm decizia luată indiferent că ne convine sau nu, să înțelegem unde a fost neînțelegerea noastră și să căutam ieșirea cea mai eficientă: 1. ASUMARE – 2. ÎNȚELEGERE – 3. SOLUȚIE.
1. Ce dizarmonie am provocat de mă doare?
2. Unde a fost prostia/ neinteligența mea?
3. Care este ieșirea cea mai eficientă/ bună din situația în care mă aflu acum?
Omul se naște rege pentru că are puterea de a decide. Omul devine înțelept dacă decide să evolueze în aspectele vieții sale.