Răbdare

Un cuvânt atât de simplu, dar adevăratul său sens s-a uitat în negura timpului. În societatea de azi răbdarea a ajuns să fie la coada clasamentului în atitudinea sau felul în care își trăiește viața omul modern. Puțini mai reușim azi să fim răbdători, noi cu noi în primul rând și apoi și cu cei din jurul nostru. 

Omul modern vrea totul de-a gata și vrea acum! Nu mai există mâine sau poimâine. Ca niște copii răsfățați vrem ACUM ceea ce credem noi că ni se cuvine de drept: un job, un accesoriu, haine, parfumuri, casă, mașină, vacanțe, un partener etc. Scoți o bucată de plastic, sau mai nou ceasul și plătești pentru bunurile pe care le vrei. Ceea ce achiziționezi este și în funcție de mărimea de zerouri din contul tău bancar. Dar ce se întâmplă când vrei ACUM ceea ce nu e tranzacționabil? Ceea ce e despre propria noastră persoană? Și aici nu mă mai refer la nevoi ci la obiective, scop, priorități, principii, valori și idealuri, sens. Pentru că din ele derivă drumul vieții pe care vrei să îl parcurgi, dar și felul în care o faci (ca atitudine). 

Viața nu te lasă să parcurgi acest drum chiar așa cum vrei tu. Ai putea fi Andreea Bocelli sau Celine Dion? Cu siguranță, NU! Pentru că fiecare dintre noi are propriul său drum cu propria configurație în care își poate manifesta potențialul său maxim. Cu alte cuvinte, îți meriți locul în care te afli acum în viața ta. Pentru a putea să îți parcurgi drumul tău și să te bucuri de el așa cum ti l-a așternut viața în calea ta, ai nevoie să te uiți la un element important – înțelepciunea. O poți dezvolta de-a lungul timpului fie prin faptul că ai trecut prin anumite experiențe care te-au frământat și te-au făcut să fii un alt fel de OM, un om blând, un om mai bun cu tine. Sau o mai poți dezvolta prin a-i observa pe alții cum au procedat în viața lor în anumite situații cheie. De asta au și apărut autobiografiile – acest cuvânt provine din limba greacă autos care înseamnă auto, bios înseamnă viață și graphein înseamnă scriere. Dar chiar si asa, acest simț de observare tot în timp îl poți dezvolta. Pentru că dacă nu îl ai, cu siguranță nu l-ai folosit sau l-ai folosit prea puțin până acum. De asta poveștile de viață ale oamenilor sunt fabuloase când sunt împărtășite. În ele poți vedea cum acel om a fost frământat de întâmplările din viața sa și cum a reușit el sa treacă prin diverse obstacole.

Obstacolele vin uneori la pachet cu ceea ce numim azi suferința. Ce este interesant la suferință este faptul că pentru majoritatea dintre noi e sigura cale de a începe să facem ceva util și armonios cu viața noastră dând un sens nou sau creând un ideal nou, prin a ne lăsa frământați de întrebările care se nasc din acele experiențe pline de suferință. Iar acest lucru necesită RĂBDARE. Nu poți sări peste anumite etape. O despărțire de un partener pe care l-ai avut timp de mulți ani sau pierderea unui om drag sau al unui animăluț necesită o perioada de dor și jale, ca mai apoi să poți sa mergi înainte și sa îți creionezi un nou obiectiv, un nou ideal, un nou sens. Pentru că nici omul de la 25 de ani nu mai este cel de la 35 și nici cel de la 42 sau 56 de ani. Evoluăm continuu ca oameni din aceste experiențe prin care trecem. De asta se și zice ca atunci când treci printr-un astfel de eveniment cu dor și jale este bine sa îți pui întrebarea “Ce am eu de învățat din această întâmplare?”, ca să poți în viitor să nu mai treci prin aceeași experiență dar cu alte personaje.

În momentul în care forțezi lucrurile să apară în viața ta, încep să apară și dezechilibrele. Acest lucru se vede foarte pragmatic în viața oricui dacă ridici ochii și îl privești pe celălalt în felul în care se manifestă în societate față de semenii lui. Câți oameni cu bani ai văzut care încă se comportă ca Neanderthalerii? Câți oameni ai văzut cum conduc prin trafic agresiv? Sau că aruncă pe jos ambalaje pentru că nu mai au răbdarea de a le ține până la primul coș de gunoi? Sau șefi la muncă care se cred zei și nu au un autocontrol elementar și încep să urle la ceilalți neîncetat și parcă totul pare să fie un permanent război? Exemplele cred că pot continua la infinit; are balta pește. 

A avea răbdare înseamnă să te sincronizezi cu ceea ce îți oferă viața fix în aceste momente și să nu te răzvrătești că tu vrei mai mult sau că vrei altceva. Asta înseamnă să fii în acord cu viața, în armonie cu ea, cu ceea ce îți oferă ea ca experiențe din care să înveți, să întâlnești diverși oameni și să experimentezi noi locuri prin care să îți extinzi lumea ta. Oare de ce crezi că natura nu înverzește iarna, iar mărul nu face fructele primăvara?

Cum îți cultivi răbdarea așa îți cultivi și ceea ce culegi în anotimpurile vieții tale. Vei culege fructe mari și frumoase cu o bucurie nespusă, sau vei culege nemulțumit, posomorât și trist, mai mereu pus pe fugă. Răbdare înseamnă atât la exterior, dar mai ales la interior. Pentru că din interior, din felul tău de a fi, din atitudinea ta față de ceea ce vine către tine te poți încadra în una din cele două categorii de culegători. Astfel vei putea sa te bucuri de ceea ce ai in viața ta. De altfel, bolile psihice sunt la tot pasul: depresie, anxietate etc. 

Tu mai ai răbdare cu tine?  Ce înseamnă răbdarea pentru tine?