Cate-odata e cocotata-n curcubeu,
Cate-odata o cocotez eu.
Dar niciodata nu o las indeaievea,
Asa cum s-ar credea
si cum si-ar dori ea.
Uneori o mai gasesc pierduta-n vant,
Ca soapta-n gand,
Dar niciodata descantata de speranta,
Ci doar ingandurata de distanta.
Uneori cand o privesc,
Incet, incet, o domolesc
dar niciodata n-o pastrez.
Apoi, incet, incet, incep sa o rulez
Catre zari,
Catre mari si muze,
ca s-o dau ale cerului buze.
Si uite-asa ma-ncununa
Intr-un colt de luna,
Cu ale sale trairi udate
Pline de ras muscate.
Superb! Am citit poezia ta cu muzică clasică pe fundal. Nu mi-am propus să fac asta, dar atunci când lucrez obișnuiesc să ascult astfel de muzică, iar într-o mică pauză am găsit blogul tău. Combinația dintre cele două forme de artă e sublimă!
Mulțumesc, Marius.