Cand pe-un gand,
Cand pe-o sfoara,
El se tinea ca odinioara:
Si nalt, si falnic,
Si mai ales nazdravalnic!
Si de-odata
Aparu ea,
De parca ai fi zis
Ca-l dogorea!
Si uite-asa,
El se-ncumenta
A strabate
Simtiri de mult uitate!
Si tot asa,
Ea se-ncumenta
A-si strabate
Fricile toate!
Si iac-asa,
Vrand, nevrand,
Se ajunse
A se coase!
Ceea ce avea
Sa fie,
A visului
Feerie!
Si tot asa,
Nu ai fi zis
Ca acest vis
Era de neinvins!