Si cand nu vroia,
Ea tot il zorea
Sa se faca mare
Tocmai din depărtare!
Si il lua, si-l parfuma,
Si apoi il dojenea,
Ca sa ii dezbrace
A sufletului carapace.
Si zbiera,
Si se poticnea,
Mai de zici
Ca se prapadea!
Si apoi,
Cand strănutara
In a liniștii chitara
Parca toți aflara
De se dete
Vorba-n tara
Ca el,
Nu mai mergea pe sfoara!