Exista un moment in care te trezesti dimineata si mintea iti este inundata de o sumedenie de ganduri. Care mai de care, fara nicio logica. Ele doar curg precum raul de munte in albia sa. Cu greu faci fata sa le prioritizezi si te simti coplesit(a) de intensitatea lor. Tragi adanc aer in piept, expiri si linistea parca revine. O respiratie si e de ajuns sa pui ordine in ganduri. Nimic complicat. Atat de simplu si eficient. O respiratie.
Ai ochii atintiti pe tavanul dormitorului tau, respiratia ti-a adus linistea temporara a gandurilor si acum urmeaza momentul tau de solitudine, clipa ta de solitudine. E momentul tau in care iti poti pune una din cele cateva intrebari pentru care nu iti faci niciodata timp. Intrebari pe care le eviti cu brio prin a te da ocupat(a) cu orice alte activitati pe care trebuie, sau le inventezi sa le faci, doar sa nu stai tu cu tine de vorba. Ele ar putea fi ceva de genul: Ce ma face pe mine FERICIT(A)? Ce pot schimba pentru viata mea ca sa ma bucure? Ce alegeri sa fac pentru a-mi fi mie bine? Cine sunt EU cu adevarat?
Primul gand de iti trece prin minte e cel ce iti zice aprig: Nu am nevoie de asta. Am atatea de facut pe ziua de azi, asa ca hai sa ne concentram pe ce este esential si important pentru mine. Apoi mai e gandul in care fugi la telefonul tau ca sa citesti ultimele noutati din online fie pe FB, IG, TWEETER, REDDIT, BBC etc. Evident, odata inceputa fuga apar si alte contexte in care iti permiti sa fugi. Ai mai multe optiuni de fuga. Si totul se intampla intr-o fractiune de secunda pana cand ajungi la baie. Si acolo e momentul tau de solitudine sau de solitaire. Alegerea inca o data iti apartine. Si asa mai trece o dimineata, o dupa-amiaza, o seara. Seara ajungi sa te intinzi in patul tau confortabil ca sa astepti somnul revigorant. Dar inainte de a inchide ochii mai ai inca o tentativa de a intra in clipa ta de solitudine si de a te intreba altceva: Cum mi-a fost ZIUA de azi? CE AM INVATAT din intamplarile de peste zi?
Dar, inca o data, clipa de solitudine se transforma in ganduri pasagere catre lucrurile perisabile din viata.
Iarasi, alegerea iti apartine. Asta se intampla pana cand viata nu iti mai ofera acest lux. Luxul de a alege. Si, vrei, nu vrei, la anumite varste dai nas in nas mai toata ziua de aceste intrebari esentiale. Ele vin si iti zic ce sa cauti tu pentru tine. Pentru sensul vietii tale. Atat cat ti-a mai ramas din ea. Ai reusit sa joci o parte din rolurile vietii tale – sa fii un copil, frate, sot, tata model sau fiica, sora, nepoata, sotie, mama model.
Si totusi, rolul tau inca nu ai apucat sa il joci. De asta vine viata si iti pune acele cateva intrebari esentiale despre sensul tau in propria ta viata.
Ai reusit sa joci rolurile pentru altii, dar nu si singurul rol al vietii tale – acela de a fi TU!
Asa ca, urmatoarea clipa de solitudine ia de o pretuieste, OMULE!
Daca te intrebi cum? Incepe cu promisiunea fata de tine ca atunci cand ti se aduce in fata o intrebare esentiala sa nu mai fugi asa cum ai facut pana acum. Ai incredere in tine ca orice iti va aduce clipa urmatoare poti face fata cu brio. Acesta e primul pas cel mai mic pe care il poti face. Apoi asculta intrebarea. Primeste-o in interiorul tau si las-o sa se manifeste. Accept-o asa cum e, chiar daca in prima faza ti se pare incomoda. NU o nega prin a o alunga si a te ancora in activitati si ganduri efemere. Doar o clipa de solitudine e necesara pentru a dobandi o noua perspectiva asupra vietii. Asupra TA.
CURAJ, DETERMINARE, INCREDERE si ACCEPTARE. Aceasta e formula mea in clipele de solitudine. Curajul pentru mine inseamna forta interioara de a asuma decizii indiferent de consecinte. Determinarea sau consecventa inseamna sa ma pun in miscare odata ce am luat decizia prin a face cea mai usoara si posibila actiune. Incredere in mine inseamna sa fac orice imi sta in putinta si sa fiu multumit ca am dat tot ce am putut eu in acele momente. Iar acceptarea, pentru mine inseamna sa fiu realist ca asa sunt unele lucruri si actiunile mele sa le infuzez cu bunatate si pozitivitate.
Walt Disney a zis-o mai artistic: “IF YOU CAN DREAM IT, YOU CAN MAKE IT.”
Care e formula ta?