CAND…
Cand voi renunta la a astepta ca totul sa fie sau sa iasa perfect atunci voi putea trai.
Cand voi renunta la a mai grabi desfasurarea evenimentelor atunci voi putea respira.
Cand voi renunta la dezinteresul fata de alti oameni atunci ma voi putea privi in oglinda.
Cand voi renunta la ideea de a nu mai fi umilit voi putea cu adevarat sa incep sa ascult si sa accept.
Cand voi renunta la agresivitatea si incruntarea sprancenelor atunci voi putea sa incep sa imbratisez.
Cand voi renunta la egoism atunci cand nu este cazul voi putea sa gust viata.
Cand voi renunta la individualismul meu atunci voi putea sa vad dincolo de deal.
Cand voi renunta la temerile mele atunci voi putea sa ma vad.
Dar, cand?…
“DACA…
Daca voi renunta la a astepta ca totul sa fie sau sa iasa perfect atunci voi putea trai.
Dacavoi renunta la a mai grabi desfasurarea evenimentelor atunci voi putea respira.
Daca voi renunta la dezinteresul fata de alti oameni atunci ma voi putea privi in oglinda.
Daca voi renunta la ideea de a nu mai fi umilit voi putea cu adevarat sa incep sa ascult si sa accept.
Daca voi renunta la agresivitatea si incruntarea sprancenelor atunci voi putea sa incep sa imbratisez.
Daca voi renunta la egoism atunci cand nu este cazul voi putea sa gust viata.
Daca voi renunta la individualismul meu atunci voi putea sa vad dincolo de deal.
Daca voi renunta la temerile mele atunci voi putea sa ma vad.
Dar daca… nu imi iese?…”
”ACUM,
Nu pot renunta la a astepta ca totul sa fie sau sa iasa perfect, deci voi trai mai mult astfel incat neputinta sa ma asculte.
Nu pot renunta la a mai grabi desfasurarea evenimentelor, voi respira mai mult, ca graba sa ma asculte.
Nu pot renunta la dezinteresul fata de alti oameni, deci ma privesc intens in oglinda, pentru ca dezinteresul sa ma asculte.
Nu pot renunta la ideea de a nu mai fi umilit, deci cu atat mai mult, cu adevarat ascult si accept, pentru ca neascultarea sa mi se supuna.
Nu pot renunta la agresivitatea si incruntarea sprancenelor, dar pot sa imbratisez, chiar daca aceasta nu inseamna imbratisarea perfecta.
Nu pot renunta la egoism atunci cand nu este cazul, atunci sa gust viata mai mult, pentru ca egoismul sa ma asculte.
Nu pot renunta la individualismul meu, atunci singura cale e sa ma uit intens dincolo de deal, chiar si cand nu vad nimic, pentru ca individualismul sa se inmoaie.
Nu pot renunta la temerile mele, dar pot sa ma vad asa cum sunt.
Nobletea umanitatii pure consta in a renunta sa devin altcineva decat CEL CE SUNT.”
Acel timp pe care il cer… sunt tot EU!
DM & AS