Ma privesc in zilele diminetilor uitate de mine ce se aduna in graba linistita a vietii mele. Zbor din hotel in hotel, din locatie in locatie lasand in urma mea suspine, alteori regrete si rareori vorbe de multumire. Este ceea ce stiu sa fac cel mai bine! Sa fiu o apa calatoare in relieful pamantului. Si odata cu mine iau noi experiente in cuferele mele, ca in momentele de captivitate – cand sunt in avion, la inaltime, le desfac si ma cufund in profunzimea lor ca apoi sa le pun inapoi in cufar.
Cea mai frumoasa lectie din ultima perioada am primit-o de la un coleg din India, stabilit de peste 14 ani in Dubai. M-a rascolit in strafundul cautarilor mele. Un om simplu, dar cu o pofta de viata extraordinara. Niciodata nu a ramas la pamant, oricat de mare a fost blocajul rasarit in calea drumului sau, aventurandu-se in necunoscut cu o sete de nestavilit. Un om ce mi-a zis: “Multumesc! Multumesc pentru discutia avuta si pentru darurile pe care mi le-ai oferit cand filozofam despre viata si despre atitudinea ta in fata vietii. Inseamna enorm de mult pentru mine avand in vedere ca o asemenea discutie nu am avut-o in ultimii ani.” Mi-a multumit pentru o simpla discutie. Am ramas mut in interiorul meu! Atunci am constientizat ca cea mai mare bogatie este cea a experientelor si sa nu uit sa fiu OM. De a impartasi ceea ce am acumulat si sa dau mai departe cu inima deschisa. Ieri, acelasi om mi-a zis “Am aratat picturile tale fetitei mele si vrea sa picteze ca tine cand va fi mare.” Iarasi am ramas mut in interior! Nu am stiut ce sa ii raspund. Un copil care nici nu ma cunoaste si vrea sa picteze ca mine… am inchis ochii, am multumit si am mers mai departe, lasand aceste experiente ca o samanta sa creasca in interiorul meu.
Recent, in Italia am reintalnit un alt om frumos ce mi-a impartasit secretul sau: “mi-am intalnit sotia la 16 ani si de atunci suntem impreuna de peste 40 de ani si avem 5 copii.” Atunci am constientizat ca a fugi e cel mai usor lucru care poti sa il faci. E usor pentru ca intotdeauna vei gasi o alinare temporara, un zambet jucaus, o strangere calda, o apropiere imediata sub care sa te adapostesti. A ramane alaturi de cineva e cel mai greu lucru pentru ca asta implica crestere prin asumare. O crestere alaturi de celalalt, ce iti da sansa sa te vezi asa cum nu o poti face de unul singur, mai ales cand te pricepi foarte bine la alergat.
Ma pricep foarte bine sa alerg! Alergam ieri prin Asia, iar azi prin Europa ca diseara sa ajung in Vama Veche iar poimaine in Ciucas. Chirila zicea ca in Vama Veche iti gasesti sufletul pereche. Oamenii sunt faini! Doar ca sunt vulnerabili de atata vara nebuna ce incinge nisipul sub al talpilor dans. Tocmai aceasta vulnerabilitatea ridica ziduri intre noi, tinandu-ne la distanta ca oameni. Aici imi rasuna in minte ce mi-a zis un alt om frumos: “ce mi-au facut mie altii, iti fac eu tie!”. De atunci mi-am fagaduit sa nu imi ridic astfel de ziduri. Se pare ca aceste ziduri le faurim in trecuturile noastre din experientele incheiate dureros. Ne stergem mucii si defilam mai departe jurandu-ne ca nu o sa ne mai lasam niciodata sa suferim. Astfel, ajungem sa ne ridicam propriul regat pe o insula pustiita, cum a facut si Robinson Crusoe, oricat de mare ar fi factura la finalul vietii! Iar factura aceasta se plateste in cea mai nepretuita comoditate: TIMP! Uite asa, ne inchidem ca oameni si renuntam la singura cale de a creste oameni mari: prin experiente! Stam pe banca de rezerve a vietii noastre si ne irosim anii ca la sfarsit sa cersim clipe.
Ce preferi? Sa irosesti anii, sau sa ti-i traiesti?
Ia si de traieste cu zambetul cu buze, pentru ca asa incepe un OM frumos! “Zambeste, om frumos!”, au fost cuvintele ce mi-au socat auzul! Aceste cuvinte au venit de la un om drag sufletului meu, de la care am invatat ca un om frumos incepe un un zambet larg deschis! Am inceput sa il observ, sa ii vad bucuria zambetului, zambet care este al naibii de molipsitor! Acest OM continua sa zambeasca chiar daca viata l-a pus la zid in cel mai dureros mod cu putinta! Asa am inceput sa zambesc, sa scot bucuria sufletului si in exteriorul meu. Si, DA! Imi place nespus de mult sa zambesc! Si zambesc provocarilor vietii care inca nu s-au asternut la orizontul meu.
Daca nu gasesti un motiv de a zambi, uita-te in oglinda si vei gasi acolo toate motivele! Tu esti singurul motiv de a zambi!
Zambeste, OM frumos! E gratis!