In VITRINA. Privirea-i blanda-n oglinda,
E un PORTRET. Sculptat de pleoape visatoare,
Asezat intr-un CAIET. Cu foi mazgalite la-ntamplare,
Ce curge lin o PATA. Scrisa neinduplecat dintr-o amintire fada,
Se aseaza o EMOTIE. Din pata aruncata desuet pe fila liniata,
Incununata de-o CONSTIENTIZARE. Ce se lasa timid sa apara in a soaptelor migala,
Ce naste o TRAIRE. Plina de sens si de ardoare-n sufletul meu,
Ursita de-o URSITOARE. Ca intr-o zi vei deveni a mea zeita si eu al tau zmeu,
O privesc ca pe-o STARE. Fermecata-n ganduri calatoare.
NEDESLUSITA. Si innodata cu o nemaipomenita ardoare.
Trimisa ca pe-o stea CAZATOARE. Sa iti sopteasca plapand urechilor,
A mea TAINA. Demult rostita in coltul buzelor.