De mică tot te visai,
Către cer săreai,
Soarelui zâmbeai,
Pe cap, cununa-i propteai.
Zâmbete, chicoteli, bucurie,
Îți era cea mai mare veselie,
A copilăriei apă vie,
E amintirea dragă ție.
Viața te-a ținut, te-a legănat,
Pe ale sale brațe te-a purtat,
Să-ți arate lumea-n lung și-n lat,
Ca o prințesă dintr-un vechi palat.
E copilul tău nemuritor,
Cel mai aprig explorator,
De cunoaștere mereu însetat,
Să cutreiere lumea-n lung și-n lat.
Ia de îl ocrotește și-l păzește,
Explicându-i că nimeni nu-l rănește,
Că viața-i dar, menit a fi de trăit,
Și doar prin ea ajungi desăvârșit.