Te-ai născut în lumea asta mare,
C-o dorință tare arzătoare,
Ce ți-a insuflat a ta căutare,
Despre viață, menire și-mplinire.
Mic, zglobiu și gânditor,
Al gândurilor cu sens dădător,
Erai cel mai aprig căutător,
Știind că e aurul nemuritor.
Viața apoi te-a dus,
Pe drumuri neînțelese te-a parcurs,
Văzându-te la fiecare apus,
Cum pașii peste zi ți i-ai pus.
Unii mari, alții mici,
Unii ‘nalți, alții pitici,
Dar toți au fost ca să te ridici,
Peste ale tale frici.
Ani de viață te-au înțelepțit,
Când privirea nu ți-ai înțepenit,
Nici sufletul nu l-ai înjumătățit,
Când în fața vieții n-ai amuțit.
Răsplata vieții vii,
Bucuria oamenilor, mii,
Când fac rai din ce au,
Și celor din jur le dau.
Vreme trece, vreme vine,
Mereu întoarce-te la tine,
Acolo unde-ți este bine,
Ieri, azi, mâine și poimâine.