Initium

A face înseamnă a fi. Pentru că mărturia noastră sunt faptele noastre, ceea ce reușim să facem cu noi, din noi, cu viața noastră.
Să facem din durere bucurie, din orbire claritate, din ignoranță înțelepciune.
La toate palierele, ființa noastră “face”, se mișcă, se transformă, acționează. De aici vine schimbarea. Din mișcare.
Într-un sens sau în celălalt. Există o succesiune de stări, de ” a fi” în noi, așa cum în natură există succesiunea anotimpurilor, a ritmurilor. Privește, observă, înțelege natura și vei înțelege natura umană. Căci omul este deopotrivă și plantă, și animal iar “Datoria” sa este să rodească precum un copac și să bucure cu gustul fructelor sale, la fel cum trebuie să îmblânzească lumea animalelor din el, făcând tovarăș credincios de drum din aceasta. Căci nu se poate noapte fără zi și nici nu am ști să prețuim caldura fără a fi simțit răceala sufletului nostru, unde am dat voie ca durerea să construiască sălaș.