Stau pe loc, ingandurat, ma privesc,
In oglinda ce-mi aminteste ca imbatranesc,
Atunci cand amintirile-n minte le zugravesc,
Dar eu stiu ca e drumul prin care ma regasesc.
Ma regasesc in trecutul indepartat,
In care am fost si repezit si cumpatat,
Pe scaunul de rege sau tronul de imparat,
Intr-o viata de sclav sau milog neinduplecat.
La vremea sortii, ce-o sa vina cand o sa vina,
Voi sta neclintit fara nicio remuscare sau vina,
Ca stanca-n marea involburata,
Ca floarea de colt in munti ferecata,
Destinul sa mi-l construiesc plin de lumina,
Ca atunci cand ursul iese din vizuina,
Si pana unui corb, in zbor, adie spre o ruina,
Ca albina ce iese din stup ca o regina.