Vis feeric când mic eram,
Zburdam, mă veseleam și alergam,
Către o lume nouă, nouă,
La care nu visam vreodată.
O exploram de-ndată,
Când mă visam cavaler zglobiu,
În armura plină de luciu argintiu,
Salvând prințesa întemnițată.
Acum, când ai crescut mare,
Acea lume e doar în visare,
Și nu îți mai permiți luxul în care
Te visai pe unicorn călare.
Cu fiecare zi răsufli tot mai apăsat,
Și parcă prea în serios te-ai luat,
Încât sufletul de copil ți l-ai uitat,
Doar că poveștile încă n-au secat.
Îndrăznește, privește și te minunează,
Cum poveștile din nou se confecționează,
După o rețetă plină de magie,
Ce te fac să zburzi din nou cu gălăgie.