-Buna! Eu sunt fata care deseneaza zambete sincere!
-Buna! Eu sunt baiatul cu buzele inclestate…
-Cum de reusesti sa iti inclestezi buzele? Care e secretul tau? intreba ea cu o curiozitate copilaroasa.
-Pai, imi strang buzele pana devin tari, si atunci ele ma apara de tot ce vine din exterior si nu vreau sa primesc.
-Asta nu te face sa ratezi primirea unor momente de bucurie?
-Ca de exemplu, ce fel de momente?
-Ca de exemplu, dragostea!
-Dragostea… da… ce e ea?
-Cum?! NU stii???
-Daca imi explici, cu siguranta o sa stiu. Ce e dragostea? intreba el cu buzele tari ca stancile muntilor.
Ea incepu sa gandeasca in sinea ei cum sa ii explice ce e dragostea, si isi aduse aminte de un citat ce il gasise scris in dunele de nisip de pe vremea cand colinda deserturile lumii.
-Uite, ca sa intelegi ce e dragostea am sa iti zic ce inteleg eu ca e ea: “Sarutarile noastre nu se nasc pe buze, acolo se consuma, acolo mor. Ele se nasc în priviri, din dorinta, din sete de celalalt si, mai ales, din dragoste. La fel si dragostea, ea nu inseamna doar strangeri in brate, saruturi si atingeri, mangaieri sau alinari. Inseamna mai mult de atat.”
-Nu inteleg… zise el timid.
-Dragostea inseamna a-l lua pe celalalt in sufletul tau!
-Cum il iei pe celalalt in sufletul tau? intreba el cu ochii mari bulbucati.
In acel moment, ea isi duse buzele catre buzele lui, i le atinse precum ating aripile fluturilor aerul in care zboara, intr-un mod delicat, moale, catifelat. In sinea lui, mii de roiuri de fluturi izvorau din burtica si se duceau in scanteia izvorata din atingerea buzelor lor. Asa, invata cum sa isi destinda buzele si sa primeasca primul sarut al dragostei.