Aripi izgonite din Rai,
Plânsete și suspine după vechiul trai,
Veștminte ce-acoperă goliciunea,
Sentimente noi precum ura și fericirea.
Izgonire de maturizare,
Foame de cunoaștere, îngropare în materializare,
Durere imensă de separare,
Dar e singurul drum către dezvoltare.
Oglindă cu chip de om,
Ce vii și-mi arăți al meu demon,
Veacuri de vieți trăite,
În eternitate făurite.
Frică, furie, agresivitate și teamă,
Toate fac parte din noi, ca hrană,
Pentru celestul inversat,
Ce-o dată fost-a Împărat.