Dor imens călător,
Prin veacuri căutător,
De ideal și de sens,
În vieți ce par nonsens.
Muncă, muncă plină de trudă,
Viața ți se pare crudă,
Doar așa afli cine ești,
Când prin viață tu trăiești.
Și de ți-o fi calea întunecată,
Caută acea lumină de-ndată,
Ce îmbracă luna-n argintul viu,
Din pomul vieții, dătător de viu.