– Chiar asa? Cum sa te bucuri de viata ta? Cum de reusesc unii oameni sa se bucure de viata lor?
Cred ca acest lucru se invata. Ca matematica la scoala, ca limba romana, sau ca muzica, sau ca desenul. Totul se invata. Doar ca invatatul nu se termina cand absolvim de pe bancile scolii, ci continua. Dupa ce terminam scolile teoretice (primara-generala-liceu-facultate), se continua cu scoala vietii. Cea in care nu mai ai repere de niciun fel. Cea in care experienta e singura teorie si singura practica. Experimentezi in dragoste, in relatie cu ceilalti, la locul de munca, in relatia cu mama sau cu tata, in relatia cu fratii sau suruorile, in relatia cu tine insati. Experimentezi tot timpul. De asta nu ne dam seama ca asta e cea mai importanta piesa din viata noastra – experienta prin care trecem in diverse situatii. Se spune ca fiecare om care se perinda prin viata noastra vine sa ne arate zonele in care mai avem de invatat prin experimentare. Fiecare om care se perinda prin viata noastra este maestrul nostru. Asta daca stim sa vedem, si daca stim sa deschidem larg ochii si sa fim onesti cu noi insine cand ne intrebam “- Oare ce m-a invatat acest om? Ce mi-a aratat despre mine?”.
Cea mai inalta scoala de experimentare de pe Pamant, la ora actuala, este cea a parteneriatului. Cea in care il iubesti, si, totodata il urasti pe celalalt (din cand in cand). Recent am inceput sa ma bucur de viata mea. Nu am constientizat acest lucru pana cand nu m-a izbit in moalele capului fraza ei: “-Nu strica seara cu regrete…”. Si, uite asa, mi-am dat seama ca in orice am facut pana acum, tendinta a fost sa ma focalizez pe ceea ce nu mi s-a indeplinit. Uite asa, mi-am furat bucuria de a ma bucura de experientele mele, de oamenii dragi sufletului meu. Mai mereu m-am axat pe ceea ce ar fi putut, dar nu a fost. Pe potentialitatea nematerializata in urma experientei. Astfel, am uitat, am scos din ecuatie ceea ce s-a materializat, ceea ce mi s-a indeplinit.
O vorba din mosi stramosi zice: “Fa rai din ceea ce ai!“. Mari vorbe de intelepciune au fost incorporate in aceasta mica si vibranta zicala, pentru ca daca te fixezi pe ceea ce nu ai, iti aduce doar nefericire. Iar nefericirea este primul pas catre eclipsa zambetului tau. Asa ca, nu lasa zambetul sa-ti fie eclipsat, si ancoreaza-te in viata ta pe ceea ce ai: prieteni, familie, partener, vacante, intalniri, concerte, piese de teatru, iesiri la munte sau la mare. Bucura-te de gustul unei prajituri sau a unui pahar de vin in compania celor apropiati tie. Bucura-te de o ploaie buna, de un rasarit sau un apus, de mirosul de tei, sau al unui lan de flori ce il vezi din masina ta in drum spre mare. Bucura-te de a sta cu tine. Bucura-te de cine ai reusit sa fii, acum! Pentru ca acum e tot ce ai. Ceea ce va fi, este doar o proiectie in viitor, a unor dorinte care se pot, sau nu se pot materializa. Dar asta depinde, tot de tine. Si, tot de tine, depinde sa zambesti!
Zambeste! Zambeste alaturi de cine esti tu acum! Nu maine, nu poimaine, nu peste ani!
Ai un zambet minunat! De ce sa il eclipsezi cu ceea ce nu ai?