Mic si infasat,
In bratele mamei alaptat,
Plin de dor neincetat,
Eu pe lume am aterizat.
Era o lume noua, noua,
Ce-n ochi mi se deschidea,
Langa mama, tata ma privea,
Mirat de existenta mea.
Treceau anii de argint,
Cu povesti fermecate,
Cu printi si zane colorate,
Cu fantezii nenumarate.
Acum stau si ma privesc,
Cum in trecut ma oglindesc,
Ca sa-mi deslusesc
Taina marelui regat copilaresc.
Acum stau si sap prin morminte de-amintiri,
Parcurgand poteci pline de trairi,
Brat la brat cu Harap Alb
Cocotat pe-al sau cal alb.
Trairi scaldate sub a lunii indrumare,
Le descopar si eu calare,
De pe-al meu cal argintiu,
Fix asa cum le simt pe viu.
Descopar dor in taina,
Pecetluit odinioara
De-a mea inimioara
Ce se-arata ca o fiara.
O fiara mare, aricioasa,
Ce-mi insufla frici, ba chiar angoasa,
Sta falnica si neprietenoasa,
Ca sa ma tina departe de acasa.
Bland, asezat si linistit,
O cuprind de gat necontenit,
Sa-mi priveasca ochii prietenosi,
Care, candva, erau mici, umezi si copilarosi.
Stau cu ea la pieptul meu,
Asa am sa o strang mereu,
Ca stiu ca e-n zadar
Sa ma-mpotrivesc ca un mare tar.