Conectați. Noi oamenii nu ne dăm seama cât de conectați suntem unii cu ceilalți.
Dacă ești în avion și privești in jos, ai să vezi multe puncticele albe. Se văd ca un ghemotoc, în apropiere unul față de celălalt. Ca un fel de rețea. Aceste puncticele mici și albe văzute de sus din avion sunt case în care locuim, noi, oamenii. Chiar dacă ne închidem în casa noastră fără a mai avea contact social cu mulți dintre cunoscuții noștri, lucru care s-a și întâmplat în perioada pandemiei, tot rămânem conectați. Asta se întâmplă pentru că avem nevoie unul de celălalt: avem nevoie de brutar să ne facă pâinea pe care o cumpăram de la brutărie, de frizerul de la colțul străzii care să aibă grija de Look-ul nostru, de măcelarul de la magazin sau de vânzătoarea care aranjează produsele la raft.
Pentru că zilele noastre nu seamănă una cu cealaltă și uneori uităm să zâmbim, devenim urâcioși și ii respingem pe cei din jurul nostru zicându-ne ca nu avem nevoie de ei. Poate așa si este: nu avem nevoie de ei azi, mâine, poimâine, dar vine un moment în care ai nevoie de celălalt.
Respingând pe celălalt, de fapt, ne respingem pe noi înșine. Asta se întâmpla din varii motive, puerile aș zice eu: ca uite cum mi-a vorbit despre pisica sau cățelul meu, sau că mi-a zis nu știu ce chestie care mi s-a părut aiurea, sau că nu mi-a zâmbit când s-a uitat la mine… si tot așa…
Oare de ce nu ne acceptăm așa cum suntem?
Unii oameni, în călătoria vieții lor, sunt mai la începutul maturității. Poate că noi suntem mult mai în față. Dacă suntem mult mai în față de ce nu îi acceptam așa cum sunt și îi evităm?
De ce îi judecăm și emitem păreri că noi suntem mai cu moț? Dacă tot avem pretenția de la noi ca suntem mai cu moț, de ce nu am putea fi un fel de frate sau soră mai mare pentru cei care trec acum prin drumurile prin care am trecut și noi cu ceva timp în urmă?
Un frate sau o soră mai mare întotdeauna întinde o mână către celălalt, pentru că ei știu că doar atât poate face celălalt în acel moment al vieții lor.
Întrebările acestea mi le pun în primul rând mie, pentru că în primul rând sunt OM, om ca toți ceilalți.