Când ești mic viața ți se pare
O continuă căutare.
Apoi când crești sub soare,
Viața-ți așterne acea întrebare.
E o-ntrebare aparent banală,
E o-ntrebare făurită cu migală,
E o-ntrebare ce n-are fală,
E o-ntrebare gata să dea năvală.
Stai, privești, gândind cu apăsare,
“Oare ce mi se cere ca OM mare?”.
Dar răspunsul rămâne-n așteptare,
Cât timp ești mânat de nerăbdare.
Vreme vine, vreme trece,
Pe-alocuri norocul te mai petrece,
Dar viața-ți devine tot mai rece,
Întrebarea nevrând să mai plece.
Doar să stai cu tine,
Să te gândești bine,
Ce ai vrea să faci diferit de mâine,
Tencuind la o lume-n mai bine.