Omul doarme și visează,
Că a lui viața e nefinită,
Zi de zi timpu-l sfidează,
Construind o viață netrăită.
Anii trec, anii vin,
Viața i se pare-un chin,
Mintea omului intră-n delir,
Crezându-se un mare fachir.
Amintiri, clipe și momente,
E tot ce-și mai permite,
Decupând vesele momente,
Ca prezentul să și-l uite.
O, omule, trezește-te!
Pune mâna și trăiește,
Clipa, viața ia de o simte,
Doar așa vei trăi împărătește.
Fă-ți o viață plină de sens și armonie,
Nu te mai pierde în veșnica nimicnicie,
Sau să judeci cu frenezie,
Ca celălalt îți e inferior ție.