Prieten drag.
Îți trimit un gând,
Plin de bucurie,
Împăcare și armonie.
Nu o să mă plâng,
Cum făceam în copilărie,
Când eram mucos și legat de glie.
Prieten vechi.
Vreau să-ți mărturisesc,
Și să-ți mulțumesc,
Pentru comoara ce-azi o păzesc.
E a mea nestemată vie,
Făurită-n milenii, poate chiar într-o mie,
E a mea dezlegare de glie.
Prieten bun.
Te voi purta mereu
În lumea sufletului meu.
Te voi purta cu drag,
În al subconștientului prag.
Te voi purta în amintirea vie,
Pentru că așa îmi fac cinste mie.
Prieten al meu.
Îți trimit a sufletului meu vedere,
Acum când îmi iau la revedere,
De la glia fundului de sat,
Locul unde m-ai ferecat,
De frumos și bine fiind privat,
Și de adevăr dezbinat.
Îmi iau viața-n propriile mâini,
Fiindu-mi stăpânul unei vechi-noi lumi.
O lume ce mi-a lipsit
Cât timp am orbecăit
Prin întunericul vopsit,
Plătind prețul de plătit.
Eu, prietenul meu.
Voi sta drept, vertical și moral,
E noul-vechiul ideal,
E pecetea mea regală.
Făurită de-a mea familie spirituală.
Chiar și când ceru-mi va cădea,
Voi simți lumina-n inima mea,
Că mi-am păstrat idealul intact
Și că nu mi l-am mai amanetat sau trădat.