Stau, privesc cu ochii pe tavan,
Gândul imi zburdă în al minții paravan,
Se rostogolește mare cât-un bolovan,
Inima-mi tresare spontan.
Te caut în nopți prin vise și amintiri,
Gonind după buzele tale din vechi trăiri,
Adulmecându-ți glasul din eterne șoptiri,
Când nu mă descoperi în ale tale priviri.
De e noapte, zi sau dimineață,
Toată casa mi se pare castel de gheață,
Sufletu-mi înmărmurește și-apoi îngheață,
Lăsându-mi suflarea fără de viață.
Până la tine ani lumină aș străbate,
Chiar de-ar fi toate cărările întunecate,
Felinarele in mii de bucăți sparte,
Și picioarele-n lanțuri, ferecate.