O fi iubirea gândul către celălalt,
Când fizic iți lipsește de lângă tine,
Și acel gol in stomac îți tot revine,
Și te aprinde-n interior ca fulgu’-n aer, călător?
O fi iubirea emoția revederii celuilalt,
Când în privirea ta îl vei revedea,
Un sentiment nobil îți va apărea,
Și tot ce poți să faci, e să nu te mai prefaci?
O fi iubirea palma desfăcută-n pieptul tău,
Și tu o simți cum lacrima-ți vine,
Curge-n șiroaiele cristaline,
Nu mai poți fugi de tine, în rol de derbedeu?
O fi iubirea scrisă-n al nostru destin,
Ce vine și ne însoțeste clandestin,
În momente ce ni se par de chin,
Chiar dacă afară, cerul e senin?
O fi iubirea poveste ca de basm,
Când emoția-ți tresare cu entuziasm,
Făcând jonglerii de pleonasm,
Ce-n inima-ți dau un spasm?
O fi iubirea Nebunie curată,
Sau o dragoste de mult, căutată,
De a dorului ardoare infuzată,
De a-l cuprinde-n tot, pe celălat?